M-a captivat de la primul episod, pentru că e diferit față de ceea ce te-ai aștepta să se întâmple într-un isekai. Deși ideea nu e nouă și dau de mai multe astfel de animeuri recent, mi-a plăcut mult cum au fost construite personajele, mai ales Naofumi. Am empatizat mult cu el și i-am înțeles și reticența cu care acorda o șansă oamenilor, după ce pățise cu prințesa, nici nu-i de mirare că ura lumea aia care îl blama și arunca vina pe el din orice.
Povestea nu e nouă, dar povestea personajelor îi adaugă sarea și piperul, accesntul punându-se pe emoții și relații refăcute. Raphtalia vine cu traumele trecutului ei, iar Firo... e Firo. Mi-au plăcut cam toate personajele, well, Boarfa era cam extremă, însă a îndeplinit rolul copilului problematic cu succes, cât despre Cei Trei Nătărăi Legendari... pe parcurs se vede că evoluția lor a fost doar în putere, nu și în gândire sau atitudine, ei rămânând la stadiul acela în care ni s-au prezentat la început.
Grafica e obișnuită, nimic ieșit din comun, dar e multă atenție la detalii, mai ales la lupte. Uneori chiar aveam impresia că mișcarea monștrilor și căruța trasă de Firo sunt desprinse dintr-un joc și mi s-a părut puțin ciudat la început. Multe imagini sunt statice, chiar și când vorbește un personaj, am observat că nu își mișcă buzele sau imaginea e statică, iar ei vorbesc, bănuiesc că așa e în toate, numai aici mi-a atras atenția în mod deosebit.
Muzica e foarte bine aleasă, cam toate melodiile mi-au plăcut și le-am salvat în playlist.
La cum s-a terminat nu mă deranjează dacă nu are un sezon 2, dar nici nu m-ar supăra să aibă unul. A fost o serie care mi-a plăcut și o recomand.

Concluzie generală: Serie bună.

Mihai-Daniel, DanielAdam, Dumitru-G-Bogdanel223, Stefan190_